AZI, acum am găsit reţeta pentru fericire.
deci se pun trei pitici mucoşi, doua zâne nesimţite, un litru de credinţă amestecată cu onoare, vreo doua castele medievale din inima unor munţi sălbatici, un zâmbet de copil inocent şi un vultur ce zboara cu un iepure între ghiare înspre soarele ce iese dintre dealurile somnoroase. Pe lângă toate acestea se mai adaugă aromă de flori sălbatice, un sfert de esenţă a ierbii ce bate în voia vântului şi iese nimeni altul decât subsemnatul. Se serveşte fierbinte şi de preferinţa cu câteva bătai de inima zdrobită.
poftă buna.

