Antiteza

îmi plac gândurile mele care nu sunt autentice...

îmi plac toate lucrurile care ţie nu-ţi place la mine
îmi plac spaţiile largi şi întunecoase
îmi plac lucrurile prăfuite şi vechi
îmi plac lucrurile care nu au nici o legatură cu mine
îmi plac discuţiile la care nu trebuie să asist
îmi plac amintirile frumoase, tristeţi ale trecutului
îmi plac oamenii pentru care eu nu exist în registrele vieţii
îmi plac stropii de ploaie, încolori şi parfumaţi de praf
îmi plac furtunile din interiorul oamenilor
îmi plac firele de iarba ce cresc anapoda
îmi plac stâncile ce-şi trăiesc singuratatea resemnate
îmi plac cinele în familie de care n-am avut niciodată parte
îmi plac lucrurile mărunte căci ele îmi complică existenţa
îmi plac esecurile pentru că ele mă deprima într-un mod plăcut
îmi plac lacrimile pentru că şi ele sunt o formă de exprimare... 
îmi plac momentele în care ajung să mă cunosc pe mine
îmi plac fulgii de nea care se topesc în palmă
îmi plac găriile chiar dacă sunt un străin pentru ele
îmi plac oamenii care înşiră cuvinte pe hârtie şi nu sunt înteleşi de nimeni...
îmi plac situaţile-n care sufletul se regăseşte-n ANTITEZĂ.